De ce a fost ucis Marian Cozma? Nimeni n-a răspuns exact până acum la această întrebare. S-a vorbit de apărarea unei chelnerițe, a prietenei, de conturi mai vechi de reglat între țiganii mafioți și Marian. Cred că se mai poate formula o ipoteză, verosimilă tocmai prin absurditatea ei: Marian Cozma a fost omorât pentru că exista. Așa cum sunt pe lumea asta oameni care le spun vedetelor: „Vă mulțumim că existați!”, sunt și unii care zic: „Vă omorâm că existați!”. Și asta și fac.
Raffael Sandor și Ivan Sztojka sunt indivizi care măsoară aproximativ 1,70 m. Sunt scunzi, țigani și urâți. Marian era un băiat ca un catarg de steag, foarte înalt, alb, puternic și arătos. „Îi eclipsa”, spune un martor, „știa să se distreze frumos”. Simplul fapt că Marian avea 2,11 m, că era relaxat și vesel cu prietena lui era de ajuns ca să ceară trei lovituri de cuțit în inimă?
Handbalistul Cozma a fost un simbol al înfruntării bărbătești, dure, dar sportive. Pe semicerc au loc ciocniri între jucători masivi ca între locomotive în mers, umăr la umăr, piept la piept, uneori mai scapă câte un cot în stomac, câte-o mână în cravașă, dar la sfârșit adversarii se îmbrățișează, își schimbă tricourile, râd, dacă nu plâng de fericire sau tristețe. Dacă ar fi luptat voinicește cu Cozma, țiganii erau luați la snop. Și atunci au dat cu cuțitul la înghesuială. Nu ca să cresteze, nu ca să rănească, ca să omoare la sigur.
Poate să declanșeze faptul că un semen arată diferit de tine atâta bestialitate, atâta ură? Poate. S-ar putea însă ca etnia țigănească să verifice pe propria-i piele acest răspuns.
În articolele dure apărute în presa din Ungaria, țiganii asasini sunt numiți șerpi veninoși. Oare cu ce animal ar putea fi asemuiți jurnaliștii români care i-au băgat microfoanele până-n ochii înlăcrimați mamei lui Cozma, întrebând‑o: „Ce-ați simțit? Ce simțiți?”. Sau cei care au dat în prim-plan chipul lui Marian Cozma în coșciug, încălcând cele mai elementare reguli ale meseriei batjocorite la televizor prin cuvântul de ocară „deontologi”? De mai bine de zece ani încoace scriu și rescriu articolul intitulat „Între hienă și câine”. Ar trebui acum să scriu altul, cu titlul „Hienele ne dau de mâncare”.
Pentru ce josniciile acestea subumane în presă? Răspuns: pentru rating. Pentru share. Audiență, tiraj. Adică bani. Există destui inși care se hrănesc cu durere, cu moarte. Iar presa românească e tot mai mult cateringul lor.
Într-o astfel de presă este invitat Ioan Becali la televizor. De ce? Pentru rating. Să se uite lumea la emisiune și să-și ia jurnaliștii leafa. Acum câțiva ani, am încercat o înțelegere la nivelul Clubului Român de Presă pentru a nu mai fi chemat la TV Gigi Becali. A ținut o săptămână. Se știa că Ioan Becali este demnul văr al lui Gigi Becali în materie de amenințări și înjurături la adresa ziariștilor și nu numai; el este autorul celebrei asigurări: „Vă fac pe toți de la brâu în jos”. Se știa că e capabil de orice mârlănie și agresivitate. Dar ce nu face jurnalistul – sportiv? – pentru o bucată de rating? Face chiar și un concurs de dosuri de gagici date în prim-plan, o fi și ăsta un sport, bucing de masă…
Vasăzică, e vorba de a câștiga o bucată de pâine. Bine, băieți, OK, dar atunci, după ce sunteți înjurați și scuipați în direct, după ce se azvârle cu pixul și microfonul în voi, înghițiți, faceți joc de glezne și pe urmă păstrați un moment de reculegere.
Sau poate există regrete că d. Ioan Becali n-a împărțit și niște pumni în gură prin studio, așa mai creștea ratingul?
P.S. Va mai fi invitat d. Ioan Becali la Sport.ro după cele întâmplate? Nu risc un „nu”.
"Marian Cozma a fost omorât pentru că exista" – Cristian Tudor Popescu
Vezi aici alte editoriale scrise de Cristian Tudor Popescu
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER